Revista ONLINE
Din 2 până în 6 august 2012, barocul european se vede la Sibiu la „Cântecele Munţilor”, cel mai vechi festival internaţional folcloric al Sibiului. În 2012, cea de-a XXXVII –a ediție a evenimentului va fi axată pe diferitele forme pe care barocul le îmbracă în muzica, dansurile şi gastronomia popoarelor europene şi pe influenţele pe care cultura tradiţională le-a avut asupra barocului. Astfel, în cadrul spectacolelor în aer liber, al seratelor gastronomice în stil baroc, al atelierelor de dans, ansambluri renumite recreează atmosfera barocă din Europa secolelor XVII-XVIII.
Duminică de duminică, locuitorii comunei Jina - bătrâni cu clopuri pe cap, bătrâne cu traista în mână, tineri abitir dichisiţi şi copii - se întâlnesc în fața Primăriei să asculte poruncile duminicale. Așa s-au pomenit jinarii din moși-strămoși și respectă și acum, în secolul al XXI-lea, tradiția pastorală demult dispărută din satele răsfirate prin Munții Cindrelului și Sebeșului.
I. Și-am tot zis că nu-mi trebuie, Mândră dragă, Nevastă cu avuție Să-mi poruncească ea mie.
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Cindrelul-Junii” Sibiu a obținut finanțare pentru două proiecte culturale, în urma concursului național lansat de Administrația Fondului Cultural Național. Cele două proiecte sunt: Festivalul Internaţional de Folclor „Cântecele Munţilor” – care a întrunit, în urma evaluării juriului de specialitate, 90.33 puncte, și va fi finanțat cu suma de 63.233 lei, și Festivalul Naţional de Folclor „Ioan Macrea” - care a fost evaluat la 88 de puncte și va fi finanțat cu 61.600 lei.
Una dintre cele mai vechi tradiții ale lumii ortodoxe e Lumina Sfântă sau Focul Sfânt, minunea ce se întâmplă an de an de Paştile ortodocşilor. În Biserica Sf. Mormânt din Ierusalim, acolo unde se presupune că ar fi fost înmormântat Iisus Hristos după răstignirea Sa, un foc izbucnește în Sâmbăta Mare. Se pare că primul care ar fi văzut această lumină ar fi fost chiar Apostolul Petru.
Ansamblul Folcloric Profesionist "Cindrelul – Junii Sibiului" al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale "Cindrelul-Junii" Sibiu a participat, în data de 4 aprilie 2012, la cea de-a doua ediţie a Galei Premiilor Muzicii Populare Româneşti - Bucureşti.
Luna Aprilie – Prier cum era denumită în popor, reprezintă timpul favorabil, prielnic semănăturilor şi lucrărilor în gospodărie. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi de multe ori secetos pentru semănat, luna aprilie anunţă sărăcie şi secetă tot timpul anului. Sărbătorile din Prier, fie cu dată fixă (Sângiorzul, Sângiorzul Vacilor, Marcul Boilor, Antipa) fie mobilă (Lăzărelul, Moşii de Florii, Floriile, Joimari, Paştele, Paştele Blajinilor, Ropotinul Ţestelor) cuprind numeroase obiceiuri şi practici tradiţionale grupate în două mari scenarii de înnoire a timpului: Paştele şi Sângiorzul.
Intrarea se face pe bază de bilete. Acestea se pot procura de la Cercul Militar Sibiu, Bulevardul Victoriei, nr. 3-5, între orele 10.00-18.00, la preţul de 15 lei /buc. Elevii, studenţii şi pensionarii beneficiază de reducere.
Daniel Constantin Pop este laureatul celei de -a XV-a ediţii a Festivalului Naţional al Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ (martie 2011). Organizat anual la Sibiu, la început de primăvară, festivalul este o rampă de recrutare şi de lansare a tinerelor talente în domeniul muzicii populare. Marele câstigător al ediţiei 2011 este invitat în acest an să susţină un recital, iar în anul 2013 Daniel Pop se va număra printre membrii juriului de specialitate.
Nu multe sunt satele judeţului Sibiu, unde secul de brânză se lasă, şi în prezent, cu foc. Una dintre localităţile sibiene ce păstrează acest obicei este Sadu, iar demonstraţia a fost făcută de feciorii din comună şi în acest an, când, înainte de Lăsatul secului de brânză, au aprins focuri pe dealuri, ca să ardă toate relele. În localitate, obiceiul este cunoscut sub denumirea de „Mătăuze” şi înglobează şi tradiţia strigării peste sat.
Luna martie, denumită Mărţişor în calendarul popular, se încadrează unui început de ciclu specific cultului soarelui, întregul său interval aflându-se sub semnul magic al mărţişorului – simbol solar -, un fel de dominantă mitică proprie spiritualităţii carpatice. Mărţişorul, ca simbol soleiform, marchează trecerea de la iarnă la primăvară, ilustrând în chip mitologic o eliberare a naturii din tainicele refugii, înfruntarea dintre două anotimpuri, redate prin cele două culori: albul – iarna friguroasă şi roşul – primăvara.
Festivalul- Concurs al Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ se va desfăşura în perioada 21-23 martie 2012.
Cea de-a XVI-a ediţie a festivalului este organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu, împreună cu Cercul Militar Sibiu.
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale “Cindrelul – Junii” Sibiu participă la Programul Sibiu Baroc Update 2012 cu un număr de patru proiecte: Festivalul Internaţional de Folclor CÂNTECELE MUNŢILOR, ediţia a XXXVII-a (august 2012), TÂRGUL OLARILOR, ediţia a XLVI-a (septembrie 2012), Festivalul Naţional de Folclor IOAN MACREA, ediţia a XIV-a (noiembrie 2012) şi Spectacolul LA SIBIU, ÎN PIAŢA MARE, TÂRG DE N-ARE-ASEMĂNARE! (noiembrie 2012).
Mămăliga era, odinioară, pâinea oamenilor de la sate, iar făina de porumb era produs de bază utilizat la prepararea micului dejun, a prânzului şi a cinei; a deserturilor, dar și a felurilor principale de mâncare, câtă vreme pâinea făcută din făină de grâu era pregătită doar pentru zilele de sărbătoare. Modificarea concepțiilor despre viață și a condițiilor social - economice au dus la o răsturnare a situației: astăzi pâinea este element principal pe masa românilor, iar mămăliga și produsele realizate din făină de porumb sunt mai rar pregătite.
Este obişnuit în satele Transilvaniei ca la moartea năpraznică a unui tânăr, femeile din comunitate să-i facă „verş”, adică un cântec de jale în care se vorbeşte despre viaţa celui decedat, despre familia sa şi durerea rudelor, despre moartea năpraznică de care a avut parte. E cântecul de jale menit să uşureze durerea familiei şi să faciliteze, în plan spiritual, trecerea dintr-o lume în alta. Bocirea reprezintă un act tradiţional obligatoriu şi de bună-cuvinţă, dar şi o manifestare spontană şi intimă, un mijloc de potolire a durerii morale, de alinare a suferinţei prin versuri. Astfel de verşuri se fac încă în satele transilvănene deşi, e adevărat că puţine mai sunt femeile care ştiu să se cânte pentru cel dispărut. În urmă cu 100 de ani, la moartea haiducului Andrei Budac, femeile din Cârţişoara au aşezat regretul şi durerea comunităţii într-un astfel de „verş”, însă, dată fiind personalitatea ;i faima haiducului, verşul a intrat nu doar în folclorul local, ci şi zonal, devenind „Balada haiducului Andrei Budac”. Peste 30 de variante ale baladei sunt cunoscute în Cârţişoara şi în satele dimprejur şi în fiecare dintre ele se povesteşte şi de câte a făcut Budac şi de cum a fost omorât mişeleşte. În cercetările de teren derulate de CJCPCT „Cindrelul-Junii” Sibiu, variante ale acestei balade au fost înregistrate în Cârţişoara, Turnu Roşu şi Porumbacu de Jos.
29 spre 30 ianuarie, noapte geroasă cu stele sclipind la fel de tăios ca frigul. Aşa a fost 29 spre 30 ianuarie şi în urmă cu 100 ani când haiducul Andrei Budac era împuşcat în Cârţişoara. Ani buni luase bani de la bogaţi ca să–i dea săracilor, ani buni le–a tot scăpat printre degete autorităţilor, până când arginţii au fost mai presus de loialitate, iar Budac a fost trădat şi ucis. Astăzi, la 100 ani de la acel moment, locul unde a fost îngropat nu este cunoscut pentru că Andrei Budac nu a avut cruce la căpătâi; în patrimoniul comunei au rămas însă "Balada lui Andrei Budac", legenda sa şi crucea din lemn ce a fost aşezată chiar în locul unde a fost ucis.
Denumirea populară a lunii februarie, Faur, este legată de meşterii fauri, lucrători ai fierului, care pregătesc uneltele de muncă, ascut sau confecţionează cuţitele de plug înainte de deschiderea sezonului agrar. Pentru că are numai 28 de zile, respectiv 29 în anii bisecţi, Faur este considerat fratele cel mic al lunilor anului.
În calendarul popular, luna ianuarie se numeşte Gerar, tocmai pentru că este cea mai geroasă perioada a anului. Sărbătorile cuprind obiceiuri şi practici specifice începutului de an, prin care oamenii speră să obţină prosperitate, sănătate, linişte şi pace. Majoritatea sunt marcate de cultul lupilor. Această dominantă mitică pentru poporul român simbolizează putere şi noroc, dar este şi unul dintre cele mai temute animale pentru casele de păstori.
La începutul mileniului III, instituţiile de specialitate, printre care amintim Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu şi Complexul Naţional Muzeal „Astra” se implică activ în revitalizarea şi transmiterea meşteşugurilor artistice tradiţionale, având drept scop recuperarea tradiţiilor, precum şi promovarea, la scară naţională şi internaţională a creatorilor populari. Este într-un sens o întoarcere spre trecut, spre marile valori ale unei tradiţii milenare.
Postul era odinioară cu sfinţenie respectat în lumea satului. Se ştie că odată cu începerea postului de Crăciun sau Paşti, tot instrumentarul utilizat în bucătărie de la oale la tacâmuri, era fiert şi bine curăţat. Astăzi, până şi în lumea satului, postul nu mai e văzut cu aceeaşi stricteţe. Vechile cutume sunt respectate în gospodăriile vârstnicilor şi mai rar în cele ale tinerilor. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care mâncăruri de post încep să fie uitate.
Naşterea unui copil este, de obicei, un eveniment important nu numai în familia noului-născut, ci în întregul sat, de tip tradiţional. Însă, până la naştere, copilul şi viitoarea mamă au un drum lung de parcurs, mai ales în lumea satului unde se păstrează încă atâtea superstiţii. Viitoarea mamă nu trebuie să privească oameni urâţi sau însemnaţi, să mănânce decât anumite fructe, să-şi pună flori la brâu, să lase hainele afară la uscat după apusul soarelui.
La crâşma feciorilor din Fofeldea e zarvă mare, de la butea din Bârghiş răsună colinde seară de seară că doar puţine zile au mai rămas până la Crăciun. Mai vine un răsărit, mai trece un apus, încă un răsărit şi încă un apus şi deodată uliţele satelor suspină greu sub povara zecilor de flăcăi porniţi la colindat, a paharelor închinate şi a jocurilor ce se încing în bătături şi în mijlocul satului. Şi se întind petrecerile şi în a doua zi de Crăciun, şi în a treia, şi în a patra, când pe uliţe năvălesc mătăhălile... Aşa e de Crăciun pe Valea Hârtibaciului sau mai bine zis aşa era odinioară pe când taţii şi bunicii mergeau la cetele de feciori. Azi cetele de juni, cele de colindători, colacii, jocurile sunt tot mai puţine.
Meşteşugul ţesutului a constituit din timpuri străvechi una din ocupaţiile de bază ale ţărăncilor din zona Sibiu. Femeile ţeseau pentru a-şi împodobi casele cu ştergare sau covoare sau pentru a se îmbrăca familiile cu cele mai frumoase haine la sărbătorile importante. Fiecare femeie cunoştea tehnica şi tipurile de ţesătură specifice locului. Modelele erau transmise din generaţie în generaţie si perfecţionate continuu.
Într-un secol XXI tot mai marcat de globalizare şi tehnicitate, păstrarea tezaurului tradiţional, material şi imaterial, se dovedeşte a fi o condiţie sine-qua-non a prezervării identităţii socio-culturale a oricărui comunităţi. Însă în timp ce patrimoniul material tradiţional este prezervat în muzee, meşteşugurile trebuie continuate în comunităţile în care s-au născut. Astfel, în acord cu priorităţile trasate la nivel naţional şi internaţional, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu a demarat, în anul 2010, un amplu proiect de cunoaştere, salvgardare şi valorificare a meşteşugurilor tradiţionale din judeţul Sibiu. A fost prima campanie de acest tip realizată în istoria recentă a judeţului Sibiu, iar finanţarea proiectului a fost asigurată de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu.
Consiliul Judeţean Sibiu, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu, Primăria Agnita, Consiliul Local Agnita şi Casa de Cultură „Ilarion Cocişiu” Agnita organizează în zilele de 26 – 27 noiembrie 2011, la Casa de Cultură „Ilarion Cocişiu” din Agnita, cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului - Concurs Naţional CÂNT ŞI JOC PE HÂRTIBACI. În concurs participă 15 concurenţi din judeţele: Gorj, Mehedinţi, Bacău, Timiş, Satu Mare, Mureş, Cluj, Sibiu, Sălaj, Iaşi şi din Republica Moldova. Concursul şi gala laureaţilor vor fi urmate de recitaluri extraordinare.
Continuând o tradiţie inaugurată în urmă cu trei ani, Ansamblul folcloric profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului” deschide Festivalul „Ioan Macrea” cu un spectacol special, intitulat „De dragoste şi de dor”. Acesta este inspirat din lirica de dragoste, din ritualurile premaritale şi obiceiurile de nuntă din Transilvania.
Cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Folclor Ioan Macrea are loc la Sibiu, în zilele de 17, 18 şi 19 noiembrie 2011.
În fiecare zi de sărbătoare, vedem prescura la săvârşirea Sfintei Liturghii sau în mânile celor ce dau pomelnice.
Prescura este făcută din aluat dospit de pâine, adică din făină amestecată cu sare şi apă, dar ceea ce o deosebeşte de pâinea obişnuită este pecetea sau pistornicul, cu care este însemnată prescura.
Mic este numărul meşteşugarilor care prelucrează încă lemnul, fie că vorbim de rotari sau tâmplari de mobilă. Doar în cazul dulgherilor, situaţia e puţin diferită, pentru că necesitatea realizării de grinzi şi caferi pentru o casă îşi spune cuvântul. În schimb, puţini sunt cei care mai apelează la căruţe făcute din lemn sau la mobilă lucrată din diferite esenţe, în micile ateliere rurale. În trecut însă, numărul meşteşugarilor care prelucrau lemnul era semnificativ şi, în funcţie de produsul finit al muncii, prelucrarea lemnului îmbrăca forma mai multor meşteşuguri: dulgherie, tâmplărie de mobilă, văsărit, sculptură în lemn, cioplit, butnărie, ploscari, blidărie etc.
Cojocari au existat pe întreg teritoriul ţării, însă meşteşugul a cunoscut o depreciere începând cu primele două decenii ale secolului al XX-lea; cu toate acestea, cojocarii nu au dispărut, ci lucrează în sate, cojoace simple sau decorate cu aplicaţii de meşină. Piesele de îmbrăcăminte lucrate de cojocari fără decoraţii sunt căciulile, saricile sau bituşele ciobăneşti, iar cele decorate, mult mai numeroase, sunt: pieptarele înfundate, cele deschise în faţă, cojoacele lungi cu mâneci sau fără. Modelele se aplică pe anumite părţi ale piesei de costum popular şi conţin motive geometrice, fitomorfice, în culori precum negru, galben, vânăt, roşu, verde, albastru etc. Unele aveau funcţie cotidiană, altele îndeplineau funcţie ceremonială.
Festivalul Naţional de Folclor „Pe Târnave-n Sus şi-n Jos”, ediţia a V-a, 1-2 octombrie 2011, Mediaş. Festivalul se adresează soliştilor vocali amatori, din întreaga ţară, cu vârsta între 16 şi 35 de ani. La preselecţie şi concurs participanţii prezintă o doină, o piesă din zona de provenienţă cu acompaniament muzical şi o piesă din repertoriul unui solist de muzică populară consacrat. Se vor acorda: Trofeul festivalului, Premiul I, Premiul al II-lea, Premiul al III-lea şi trei premii speciale. Festivalul Verzei ediţia a-V-a, 15 – 16 octombrie, localitatea Moşna judeţul Sibiu. Festivalul „Toamnă barocă la Avrig” ediţia a-III-a, 1 octombrie. Evenimentul are loc la Palatul de vara al Baronului Samuel von Brukenthal din oraşul Avrig, judeţul Sibiu. Acest eveniment este unic, deoarece doreşte promovarea singurului complex baroc de acest fel din România dar şi a altor elemente definitorii ale acestui stil. Spectacole ale Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului” în judeţ.
Mâncarea tradiţională a devenit, de câţiva ani încoace, unul dintre cele mai intens promovate segmente ale civilizaţiei tradiţionale. Au fost iniţiate târguri cu produse tradiţionale, iar în mediul online există site-uri sau secţiuni dedicate produselor şi reţetelor cu specific tradiţional. Atenţia acordată acestui tip de iscusinţă culinară poate fi explicată şi prin conceptele „bio” şi „ecolologic”, asociate mâncărurilor tradiţionale.
Strâns legată de traiul zilnic şi de activităţile din mediul rural este şi prelucrarea pielilor de animale. Dată fiind diversitatea produselor finite, s-au concretizat mai multe categorii de meşteşugari toţi făcând parte din aceeaşi familie: curelari (execuţia lor fiind axată pe accesorii decorative pentru portul popular românesc, lucrau în interdependenţă cu cojocarii), şelarii (produceau şei) şi hămurarii (produceau hamuri) . Consultarea literaturii de specialitate şi a monografiilor locale atestă faptul că de atenţia cercetătorilor s-au bucurat cojocarii şi curelarii, dat fiind gradul de artisticitate mai ridicat al creaţiilor lor, în vreme ce şelarii şi hămurarii sunt doar menţionaţi. Se constată că autorii monografiilor susţin o interferenţă a curelăritului cu meşteşugul realizării hamurilor, semn că acelaşi meşteşugar îndeplinea o dublă funcţie.
Între meşteşugurile tradiţionale din spaţiul de cultură românească se numără şi cusutul, îndeobşte, de ii şi cămăşi. Vestigiile arheologice atestă faptul că meşteşugul cusutului era cunoscut şi practicat încă din neolitic. Cercetările au concluzionat că din preistorie şi până astăzi cusătura a fost şi este în primul rând o modalitate de unire a părţilor componente şi de împodobire a vestimentaţiei .Modul de ornamentare prin cusături a variat în timp şi spaţiu, în funcţie de condiţiile social – economice, de contactele cu străinătatea şi de valorile estetice dintr-o epocă sau alta.
Preocupatã de statutul si destinul culturii traditionale în actualitate, „Asociatia de Stiinte Etnologice din România” (ASER) a pus în discutie, nu o datã, marile probleme cu care se confruntã etnologia româneascã.
La Conferinta Nationalã a ASER din 2009, axatã pe „Interogatiile etnologiei actuale” (Ilie Moise: 2009, p. 18-22), am încercat sã aduc, din nou, în atentia participantilor statutul etnologiei în sistemul educational românesc, traseul de formare a unui etnolog: licentã, masterat, doctorat, studii postdoctorale. Problemã complicatã si greu de rezolvat de vreme ce implicã multi, multi bani, strategii culturale pe termen lung, multã profesionalitate si – bineînteles, profesionisti care trebuie riguros si îndelung pregãtiti.
Mâncarea tradiţională a devenit, de câţiva ani încoace, unul dintre cele mai intens promovate segmente ale civilizaţiei tradiţionale. Au fost iniţiate târguri cu produse tradiţionale, iar în mediul online există site-uri sau secţiuni dedicate produselor şi reţetelor cu specific tradiţional. Atenţia acordată acestui tip de iscusinţă culinară poate fi explicat şi prin conceptele „bio” şi „ecolologic”, asociate mâncărurilor tradiţionale. Concomitent, există voci care subliniază conţinutul important de grăsimi al acestui tip de hrană. Între aceste două puncte de vedere se conturează un al treilea care atrage atenţia asupra numărului mic de reţete tradiţionale promovate în prezent, precum şi asupra culturii căreia mâncarea i-a dat naştere în lumea satului. În acest context, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu a demarat recent proiectul „Cercetarea gastronomiei tradiţionale din judeţul Sibiu”, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Portul popular este compus din variate piese; pălăria este inclusă în categoria acoperitorilor de cap pentru bărbaţi, alături de căciulă, clop, glugă. Pălăria din judeţul Sibiu , din fetru, cu boruri mici, de culoare neagră, se înfrumuseţează pentru juni cu mărgele, ciucuri de lână (pe Valea Hârtibaciului) şi cu pene de păun, mărgele şi paiete (în Mărginimea Sibiului). Aceste pălării nu sunt destinate întrebuinţării zilnice, ci fac parte din portul de sărbătoare, având funcţie ceremonială.
TÂRGUL OLARILOR editia XLV: 03-04 septembrie 2011, Piaţa Mare din Sibiu: Model de promovare şi conservare a formelor decorative tradiţionale, târgul va găzdui nume reprezentative pentru ceramica tradiţională din România, meşteri olari şi ceramişti autentici.
Proiectul „Cercetarea gastronomiei tradiţionale din judeţul Sibiu”, demarat în luna august 2011 de către Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii”, Sibiu continuă şi în luna septembrie.
Fotografii pe: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.195971940465424.49963.116236778438941&type=1
Proiectul „Cercetarea gastronomiei tradiţionale din judeţul Sibiu” realizează prima cercetare interdisciplinară, integrată a culturii gastronomice din cele cinci zone etnofolclorice ale judeţului: Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului, Ţara Oltului, Ţara Secaşelor, Valea Târnavelor. Astfel vor fi evidenţiate deopotrivă vechi reţete, modul în care se gătea, instrumentele folosite, dar şi ocaziile în care mâncărurile au fost servite şi tot ansamblul de fapte culturale care le-a însoţit.
Pe Dealul Mohului
La umbra snopului
Cine se-umbreşte
Şi se sfătuieşte?
Sora Soarelui
Şi cu a vântului
Ele se umbresc
Şi se sfătuiesc...
Spuneam că ceremonialul nupţial de odinioară avea o complexitate care nu se mai întâlneşte în prezent. Astfel, petrecerea de nuntă avea loc duminică şi se organizau adeseori, în paralel, două petreceri: atât la casa miresei, cât şi la cea a mirelui. În timp s-a ajuns la o petrecere comună, organizată fie în casa socrilor, fie într-o sală de clasă, fie în „zal” (Căminul cultural). Sosirea alaiului la locul petrecerii era şi este marcată de gestul aruncării cu boabe de grâu peste nuntaşi, într-un ritual menit să aducă bogăţie şi sănătate noii familii.
În graiul popular, luna August are mai multe denumiri zonale: Augustru, Măselar, Gustar, Secelar. Fiind o perioadă a anului încărcată cu activităţi economice care se cereau împlinite la timp şi cu mare rapiditate, luna August are puţine sărbători populare.
Agenda tradiţională C. J. C. P. C. T. „Cindrelul-Junii” Sibiu pentru luna august 2011
Plin de pitoresc şi mult aşteptat de comunitate era episodul aducerii zestrei miresei la casa socrilor mari. Pe de o parte acum se vedea hărnicia miresei şi starea economică a familiei ei, iar pe de altă parte, tradiţia permitea ca acest episod al ceremonialului nupţial să fie însoţit de strigături ce puneau în discuţie comportamentul şi situaţia financiară ale ambelor familii.
Deoarece luna Iulie era perioada când se înregistrau cele mai înalte temperaturi din întregul an, se coceau şi recoltau lanurile de grâu, era numită în popor şi luna lui Cuptor. Calendarul popular cuprindea în această lună, mai multe sărbători şi obiceiuri dedicate secerişului şi forţelor potrivnice omului: furtuni, grindină, trăsnete, incendii, secetă etc. În anii în care îşi făceau apariţia secetele peisajul spiritual al agricultorului era completat cu alte obiceiuri: Paparuda, Caloianu, ceremonii şi procesiuni religioase.
Agenda tradiţională CJCJPCT „Cindrelul-Junii“ Sibiu
pentru luna iulie 2011
Aceste schimburi culturale reafirmă ideea valorilor nepreţuite pe care le constituie cultura populară, în general, şi jocurile româneşti, în special. Interesul pentru folclorul românesc, manifestat de către oameni aparţinând unei culturi atât de diferite, ne umple sufletul de satisfacţie. Ne bucurăm că oaspeţii noştri s-au arătat dornici să îmbrace un costum popular de Mărginime, să încerce vălitoarea, coiful şi năframa de pe Valea Hârtibaciului, să viziteze gospodării tradiţionale (Marina Ihora – a lu Ihoruţu) din Gura Râului, adică să ne cunoască prin intermediul culturii noastre tradiţionale. Se cuvin mulţumirile noastre colaboratorilor, comunităţilor săteşti şi instituţiilor care au înţeles importanţa promovării valorilor culturale sibiene.
Sărbătoare cu dată fixă dedicată Sânzienei, zeiţă agrară, protectoare a lanurilor de grâu şi orz aflate în pârg, invocată de fete la vârsta căsătoriei şi de tinere neveste în ziua de 24 iunie, Sânzienele reprezintă una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale verii care înglobează un impresionant număr de obiceiuri şi acte magice. Sărbătoarea se numeşte Sânziene în sud-vestul, nordul şi centrul României (Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş, Bucovina, Moldova centrală şi de nord) şi Drăgaică în restul teritoriului (Moldova de sud, Dobrogea, Muntenia). În sfera religioasă, Sânzienele sunt asociate sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Întrucât în luna Iunie se coc cireşele, primele fructe ale anului, luna Iunie se numeşte, local, Cireşar sau Cireşel.. Acum, în perioada solstiţiului de vară, când ziua devine cea mai lungă, timpul calendaristic şi vegetaţia ajung la maturitate.
Agenda tradiţională CJCJPCT „Cindrelul-Junii“ Sibiu pentru luna iunie 2011
Gazdele noastre din Alţâna ne-au mărturisit că pregătesc hencleş cam de două ori pe lună, pentru familie, pentru prieteni sau pentru copii, să ducă la Sibiu.
Este o muncă ce începe dis de dimineaţă, la ora patru, iar marea mulţumire este dată de plăcerea celor care mănâncă hencleşul, căci, spune gazdă, importantă nu e doar reţeta, ci şi dragostea pusă în mâncare.
Deşi gestul de a pregăti şi coace hencleş în lumea satului e unul firesc şi aparent simplu, acesta denotă un fapt foarte important, şi anume acceptarea comunităţilor conlocuitore şi rezonarea cu alte forme de cultură şi civilizaţie.
Fost-am doi fraţi la o mumă Ca doi brazi într-o tulpină Fost-am floarea tinereţii Douăzeci de ani ai vieţii.
Nunta de pe Valea Târnavelor era odinioară un ceremonial complex, ce debuta cu săptămâni bune înainte nunţii propriu-zise şi se încheia la câteva zile după oficierea căsătoriei, odată cu desăvârşirea ritualurilor de integrare, de agregare la noua stare.
În ziua nunţii, pregătirile începeau dis-de-dimineaţă, atât în casele mirilor, cât şi în cea a naşilor. Cea mai mare zarvă era la casa miresei: în Axente Sever şi în Ernea, aceasta era ajutată să se pregătească de către mamă, rude apropiate şi de surorile de mireasă, care cântau: „Şedeţi fete dac-aţi vint,/ Da noi n-am vint să şedem,/ Noi am vint să te mustrăm- bis/, Că-o fost sară de şezut,/ Tu-n şezătoare n-ai vint,/ Io n-am vint că n-am putut,/ Că grea soartă mi-o căzut”.
• Participarea Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului“ la Festivalul de Dansuri Populare de la Balingen - Germania: 30 aprilie - 08 mai 2011;
• Spectacole folclorice ale Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului“, organizate de Institutul Cultural Român Viena, în cadrul proiectului Danubeparks: Viena, 30 aprilie - 01 mai 2011;
•
Denumirile populare ale lunii Mai indică fie timpul florilor Florar, Florariu, fie exuberanţa vegetaţiei, Frunzar. Zicala „Mai e rai“ îşi găseşte explicaţia în faptul că timpul suficient de călduros şi precipitaţiile abundente, lipsite de grindină şi piatră, făgăduiau un an bogat în roade. Sărbătorile populare din această lună cuprind obiceiuri şi practici sezoniere specifice primăverii.
Sufletul românului rămâne acelaşi, indiferent dacă acesta trăieşte şi munceşte în România sau în diaspora, printre străini. Ne-am convins de acest fapt în turneul întreprins în Spania în perioada 14 – 19 aprilie a.c., la invitaţia comunităţilor de români din Calatayud şi Alcala de Henares - Madrid.
Cunoscuţii interpreţi de muzică populară Mariana Anghel şi Nelu Albu au concertat împreună cu unul dintre cei mai buni taragotişti din România - Adrian Neamţu, cu Ovidiu Muntean, Dorel Savu şi alături de reprezentanţi ai Junilor Sibiului.
În zona Sibiului există obiceiul să fie împodobit un Pom cu ouă frumos decorate. Această tradiţie este păstrată de la comunităţile saşilor din Transilvania, iar în zilele noastre e preluată şi în familiile mixte sau chiar în familii româneşti. Ceremonialul e asemănător cu cel al bradului de Crăciun, cu deosebirea că globurile sunt înlocuite cu ouă, iar bradul cu crenguţe de pomişori înflorite, atent aranjate într-o vază. Oul crud este golit de conţinut prin două orificii făcute cu un ac de cusut în cele două capete; prin suflare, gălbenuşul şi albuşul sunt eliminate, rămânând doar coaja oului. Prin orificii se trece un fir cu aţă, ce se înnoadă apoi la un capăt, şi astfel oul poate fi agăţat. Dar mai întâi oul este pictat şi colorat sau decorat cu abţibilduri. Vaza ce conţine crenguţele înflorite şi ouăle frumos decorate are un loc de cinste la masa sărbătorilor pascale.
În satele din Sibiu, tehnica vopsirii ouălor se bazează pe elemente florale. Astfel, ouăle se vopsesc în roşu sau galben, simple sau cu model de frunze, folosindu-se coji de ceapă ca şi culori naturale. Întrebaţi de ce vopsesc ouă roşii, hârtibăcenii răspund: aşa s-o pomenit, din bătrâni. Nu se poate Paşti fără ouă roşii, idee în concordanţă cu acea credinţă populară ce spune când oamenii n-ar mai înroşi ouă de Paşti, lumea se va potopi.
Numele popular de Florii, păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia. În consecinţă, obiceiurile şi superstiţiile de Florii sunt atât de sorginte creştină, cât şi păgână.
În calendarul popular, Sf. Gheorghe este considerat a fi zeu al vegetaţiei, protector al naturii, al vitelor şi oilor, aşa că ziua în care este sărbătorit (23 aprilie) este însoţită de o serie de practici şi superstiţii.
Numele popular al lunii Aprilie – Prier, înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, luna Aprilie anunţă sărăcia şi se numea Traistă-n Băţ. În această lună, se continuau arăturile şi semănăturile de primăvară începute în luna martie, se formau vitele, se tundeau oile înainte de a fi urcate la munte etc.
• Turneu al Ansamblului Folcloric Profesionist „Junii Sibiului“: prezentarea jocului popular şi a muzicii tradiţionale româneşti, a tradiţiilor din Mărginimea Sibiului şi din ţara întreagă în rândul comunităţii românilor din Spania, în Madrid, Zaragoza în perioada 14 – 19 aprilie 2011; • Participarea Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului“ la „Gala Muzicii Populare Româneşti“, organizată de Etno TV, sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, la Sala Palatului Bucureşti: 14 aprilie 2011. Cercetare • Obiceiuri de Paşti: Oina şi Ţuru - la Mediaş, jocuri cu ouă roşii – Sadu, Sălişte, Cârţişoara, Nou Român • Obiceiuri de Sf. Gheorghe, în Ţara Oltului (salcie, frunză de fag, mărăcine) Educaţie permanentă • Continuarea proiectului educaţional „Folclorul pe Înţelesul Copiilor“: Sărbătoarea de Paşti, Înroşitul ouălor
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii”, cu sprijinul Consiliului Judeţean Sibiu, împreună cu Cercul Militar Sibiu organizează, în perioada 23 – 25 martie 2011, Festivalul - Concurs Naţional al Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ.
Un ritual practicat de copii de 10-14 ani pentru a marca trecerea de la copilărie la adolescenţă. Acesta este Prinsul verilor şi văruţelor, un obicei practicat încă în localităţi din Mărginimea Sibiului. Ritualul este, în fapt, „un legământ juvenil legat până la moarte de puberi, pe alte criterii decât cele de rudenie. Se desfăşoară cu sau fără martori, în casă, în cimitir, în jurul unui brad îmbpodobit, în grădină, în jurul unui pom care înfloreşte şi rodeşte, pe grupe mici, de doi copii sau pe grupe mari, de 10-20 de copii, fete şi băieţi laolaltă.”1
Foaie verde, foi trifoi - bis
Vin feciorii din război,
Măi, dorule, măi- bis
Măi ficiori din sat, măi……
Veniţi în târg că s-aleg junii măi!
Acesta este chemarea pe care a rostit-o regretatul coregraf Ioan Macrea, în urmă cu 20 de ani, şi sub imboldul căreia a luat fiinţă Ansamblul folcloric CEATA JUNILOR. Numele sugestiv al ansamblului aminteşte de un obicei de iarnă practicat pe tot cuprinsul ţării, însă cu o vigoare deosebită în zona Sibiului, obicei centrat pe organizarea tineretului din comunitatea sătească, pe deprinderea tradiţiei coregrafice, muzicale şi lirice, pe învăţarea respectului, a colaborării şi recunoaşterea valorii fiecăruia.
Obiceiul lolelor se practică în perioada de carnaval ce precede Postul Paştelui şi este strâns legat de activitatea breslelor de odinioară.
Astăzi, tinerilor abia daca le mai sunt cunoscute atribuţiile breslelor - acelea de suport al vieţii economice şi apărător al cetăţii - și procesiunile în cadrul cărora calfele se costumau în piei de animale, însemnate cu semnele breslei şi sugerau, prin dansuri iniţiatice, meşteşugul practicat. Tocmai de aceea este lăudabilă iniţiativa unui grup de agniţeni de a revigora Fuga Lolelor.
Luna Martie poartă numele celei mai apropiate planete de Pământ, Marte, şi a fost dedicată lui Mars, zeul războiului. Este sinonimă cu Marta (numele feminin al lunii, precum şi al zeului Mars, frecvent invocat în vrăji şi descântece), Dochia (denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar, dedicată unei zeiţe autohtone care a fost uzurpată de mucenica creştină Evdochia), dar şi cu Mărţişor şi Germinar.
MANIFESTĂRI FOLCLORICE • Spectacol folcloric dedicat zilei de 8 martie – cu participarea Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul – Junii Sibiului” • Festivalul - Concurs Naţional al Tinerilor Interpreţi de Muzică Populară VARĂ, VARĂ, PRIMĂVARĂ, ediţia a XV-a: 23 – 25 martie 2011, Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu: Festivalul - concurs se adresează soliştilor vocali de muzică populară din ţară şi din diaspora, reprezentanţi autentici ai zonelor etnofolclorice pe care le reprezintă. Manifestarea îşi propune valorificarea tezaurului folcloric din România şi afirmarea şi promovarea valorilor autentice. CERCETARE - Cercetare de teren - cântece vechi de la Turnu Roşu - „PRINSUL VĂRUŢELOR” la Orlat şi Sălişte
Când te duci bade-n pădure
Când te duci bade-n pădure, - bis
Bădişorul meu, bădişorul meu,
Hai la noi după săcure,- bis
Bădişorul meu, bădişorul meu.
Când te duci bade la plug, -bis
Bădişorul meu, bădişorul meu,
Haida la noi după jug- bis
Bădişorul meu, bădişorul meu,
După jug, după restele, - bis
Bădişorul meu, bădişorul meu,
După buze subţirele -bis
Bădişorul meu, bădişorul meu.
De când a învăţat să stăpânească focul şi să transforme minereurile de fier, omul nu a încetat să-şi facă viaţa mai uşoară: a început să scormonească pământul cu cuţite şi cu sape, după secole şi secole a creat pluguri, a inventat tractoare sau şi-a întors privirea spre animalele de lângă el, uşurându-le mersul prin forma simplă, ovală a potcoavelor. În secolul al XX-lea, fierarii şi potcovarii, meşteşugari nelipsiţi odinioară din satele româneşti, sunt tot mai rari. Şi nu mai au nici cui să transmită ceea ce au învăţat şi nici de ce să îl transmită: creşterea animalelor şi utilizarea lor în agricultură nu mai sunt priorităţi în mediul rural.
Între obiceiurile unei zone etnografice nu există graniţe administrative. Acesta este mesajul pe care ni-l transmite anual singurul festival organizat împreună de judeţele Sibiu şi Alba: Datină Străbună pe Secaş. După numele pe care îl poartă, evenimentul îi reuneşte, an de an, în miez de iarnă, pe locuitorii satelor şi oraşelor din Ţara Secaşelor într-o competiţie a cărui singur câştigător este tradiţia.
În studiul de faţă vom prezenta un segment din activitatea cetei junilor, şi anume aducerea din pădure a lemnului de fag, simbol al bărbăţiei, puterii şi îndemânării. Acest eveniment are loc chiar în Ajunul Crăciunului, când, dis-de-dimineaţă, feciorii se întâlnesc acasă la jude şi de acolo pornesc spre pădure, de unde aduc lemnul de fag.
Luna februarie poartă, în calendarul popular, numele de Faur, sau variaţii ale acestuia, în funcţie de zona geografică: Făurar, Făuroaie. Ea era dedicată meşterilor fierari care confecţionau fierul plugului, reparau şi ascuţeau uneltele agricole.
- 12 februarie, ora 8.30, Cincu (judeţul Braşov) – prezentarea Obiceiurilor Lolelor
- 12 februarie, ora 12.30 Sibiu – Parada Lolelor în centrul oraşului
- 12 februarie, ora 15.30 Marpod – prezentarea Obiceiurilor Lolelor
- 13 februarie, Agnita: ora 10.00- Parada Lolelor în Agnita, ora 11.00 - spectacolul Lolelor în centrul oraşului,
ora 12.00-18.00- Fuga Lolelor pe străzile oraşului, ora 20.30 - Balul Lolelor
Cârţa este una dintre localităţile sibiene care păstrează organizarea în confrerii de tineri, mai precis în ceata feciorilor. Aceasta se constituie înainte de Sf. Nicolae, când se alege şi conducătorul cetei, denumit primar. Ceata îşi caută o gazdă şi face repetiţii până în Ajunul Crăciunului. În ceată sunt incluşi feciori din sat care au depăşit vârsta de 14 ani.
Udatul Ionilor, ritual practicat an de an pe 7 ianuarie în localitatea sibiană Tălmăcel, este obiceiul cu care acest sat şi locuitorii lui se identifică. Din punct de vedere social, Udatul Ionilor este moment de coeziune, este sărbătoarea de suflet a satului şi reuneşte localnici, fii ai satului şi turişti. În paralel, asigură organizarea tineretului şi este o probă de maturitate pentru tinerii care fac parte din ceata de călăraşi. Din punct de vedere etnofolcloric, obiceiul are funcţii de propiţiere şi purificare şi marchează încheierea ciclului sărbătorilor de iarnă deschis pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae, prin constituirea cetei de feciori, şi continuat prin colindatul întregului sat de Crăciun.
Denumirile populare ale lunii atestă obiceiul întocmirii Calendarelor meteorologice din coji de nucă sau din foi de ceapă în noaptea Anului Nou – Cărindar sau Calendar şi gerurile puternice ale iernilor e altă dată – Gerar. După ciclul sărbătorilor de iarnă se deschidea, mai ales în zonele pastorale, un important sezon de nunţi şi se reluau şezătorile şi activităţile legate de industria casnică. Sărbătorile din luna ianuarie: Anul Nou, Sfântul Vasile, Ajunul Bobotezei, Boboteaza, Antanasiile, Tănase de Ciumă, Eftimie, Sânpetru Lupilor, Circovii de Iarnă, Filipii de Iarnă, cuprindeau numeroase obiceiuri şi acte rituale specifice începutului de an şi miezului de iarnă.
• Obicei folcloric de iarnă “UDATUL IONILOR”: 07 ianuarie 2011, Tălmăcel; • Obicei folcloric de iarnă „HORA NEBUNILOR“: 07 ianuarie 2011, Cârţa; • Obicei folcloric de iarnă „ZIUA NEBUNILOR“: 08 ianuarie 2011, Cârţa; • Spectacol omagial dedicat ZILEI de 24 IANUARIE, realizat de Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului”; • Manifestare tradiţionale „DATINĂ STRĂBUNĂ PE SECAŞE“, ediţia a XIX-cea: 29 ianuarie 2011, Păuca.
Grupul de colindători din Retiș
Deschide uşa, Creştine,
Că venim din nou la tine....
Consiliul Judeţean Sibiu, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu, în colaborare cu Cercul Militar Sibiu şi Casa de Cultură a Municipiului Sibiu organizează spectacolul de datini şi obiceiuri de Crăciun „Iată, vin colindători!”. Manifestarea are loc în 19 decembrie 2010, ora 18.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu.
Proorocirile
* din Boian
Astăzi proorocirile şi toate Scripturile
Despre Mesia Hristos
S-au împlinit foarte frumos,
Căci Mesia cel dorit
Astăzi în lume a venit,
Sfântul Iisus Hristos Domnul
Dana este colindul laic pe care îl interpretează, în cea de-a doua zi de Crăciun ceata de feciori şi bărbaţi însuraţi de la Racoviţa. Strofele sunt interpretate alternativ, de fiecare grup de cântăreţi, fapt ce–i conferă colindului o sonoritate deosebită.
Ne-am obişnuit să vedem, în fiecare an la 28 Decembrie, a patra zi de Craciun, lume multă, atât din Avrig cât şi din localitaţile vecine, adunată în Piaţa Gheorghe Lazăr să vadă meteleii.
De-a lungul anilor – şi mai cu seamă în ultimul secol, meşteşugurile tradiţionale au fost supuse unei serii de schimbări, iar numărul meşteşugarilor a scăzut în mod alarmant. Despre unele meşteşuguri se poate vorbi doar la trecut, altele sunt în stare latentă, iar câteva … în activitate. Pentru a se recupera ce mai putem recupera (mod de gândire, tehnici de lucru, mod de trai al generaţiilor anterioare) e nevoie de o strategie bine gândită. Imboldul dat, în 1973, de către dr. doc. Mihai Pop, rămâne la fel de actual şi în zilele noastre: „Iar aşezate în rândul disciplinelor şcolii populare de artă, a artei amatoare, meşteşugurile populare pun nu problema învăţării ci problema însuşirii, a continuării unei tradiţii cu principii şi tehnici de lucru proprii, cu o viziune artistică şi o funcţionalitate proprie
Denumirea populară a lunii: Neios se referă la căderea abundentă a zăpezilor , iar alte denumiri zonale, precum Andrea, Indrea, Undrea amintesc de Sântandrei, celebrat în ultima zi a lunii noiembrie. În această lună, la sate viaţa economică intră un proces de oarecare relaxare paralel cu intensificarea manifestărilor spirituale. O serie de sărbători şi obiceiuri pregătesc sfârşitul şi începutul anului calendaristic: Bubatul, Sava, Moş Nicolae, Ana Zacetenia, Modest, Ignatul, Moş Ajun, Moş Crăciun, Îngropatul Crăciunului.
În mâinile ei şi între iţele războiului, firele de lână se transformă în căpătâie de pernă, foi de culme, chindeauă sau feţe de masă. De la ea deprind vechi tehnici de ţesut peste o sută de copii în fiecare an. Rodica Ispas este una dintre ţesătoarele reprezentative ale Ţării Oltului şi instructor la Cercul de Etnologie şi Folclor de la Clubul Elevilor Avrig.
În trecut, ca şi în prezent, unirea tinerilor se făcea progresiv, existând mai multe etape de parcurs până la căsătoria propriu-zisă. Cunoaşterea tinerilor, peţitul, încredinţarea fetei, chemarea la nuntă se încadrează în categoria riturilor de separare. Gătirea mirilor şi cununia sunt rituri de trecere. Vizitele făcute de tinerii căsătoriţi după nuntă sunt rituri de integrare, de agregare la noua stare. Astfel se pregăteşte trecerea celor doi de la o condiţie obişnuită la alta necunoscută, trecere ce are implicaţii pe diverse planuri: social, biologic, etic şi afectiv.
De-a lungul timpului, oamenii lumii rurale au convieţuit în diverse forme de organizare (obşti săteşti, vecinătăţi), completate de structuri de viaţă socială, precum: şezătoarea, claca, desfăcutul porumbului etc.
Şezătoarea – obicei popular cu implicaţii pe planurile productiv şi socio - cultural a fost practicată pe întreg cuprinsul ţării şi a avut denumiri diferite, în funcţie de zona etnografică: furcărie, torcărie, strânsură, opaiţ, danţ şi focuri.
Ceata de feciori de la Gura Râului a reprezentat Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu la cea de XXVI-a ediţie a FESTIVALULUI JOCULUI FECIORESC DIN TRANSILVANIA.
• Festivalul “Marţian Negrea” la Valea Viilor: 7-8 noiembrie 2010 • Festivalul Naţional de Muzică Populară “CÂNT ŞI JOC PE HÂRTIBACI”: 17-18 noiembrie 2010, Casa de Cultură „Ilarion Cocişiu“Agnita
Noiembrie reprezintă luna a noua în Calendarul roman cu început de an la 1 martie şi luna a unsprezecea în Calendarele Iulian şi Gregorian cu început de an la 1 ianuarie. Denumirile populare ale lunii indică fie timpul căderii brumelor groase şi a promoroacei: Brumar, Brumarul Mare, Promorar, fie vremea fermentării şi limpezirii vinurilor: Vinicer, Vinar. În această lună se intensificau pregătirile pentru iarnă şi activităţile legate de industria casnică, începeau şezătorile. Îmbătrânirea şi degradarea timpului calendaristic sunt exprimate simbolic prin numeroase sărbători şi obiceiuri dedicate lupilor, strigoilor şi altor forţe malefice: Sărbătoarea tâlharilor, Martinii de toamnă, Filipii de toamnă, Ziua lupului, Filip cel Şchiop, Noaptea strigoilor. Peisajul spiritual al satului este completat cu alte sărbători: Cosmandin, Moşii de Arhangheli, Arhangheli, Lăsatul Secului de Crăciun, Sântandrei.
„Dacă nu te rogi, nu-ţi reuşeşte nimic. Cum să pictezi faţa Maicii Domnului dacă nu te rogi?!” De la aceste cuvinte trebuie schiţat portretul unui iconar ce „zugrăveşte” feţe de sfinţi şi îngeri pe lemn şi sticlă. Valentin Costăchioiu din Orlat este omul care s-a dedicat deopotrivă icoanelor pictate pe sticlă şi sculptate în lemn.
Nunta de pe Valea Târnavelor este astăzi doar o palidă umbră a manifestărilor de altădată prilejuite de unirea a doi tineri, tocmai de aceea în urma cercetărilor interdisciplinare întrepinse în acest areal în vara anului 2009 de echipa CJCPCT „Cindrelul - Junii” Sibiu am încercat reconstituirea ceremonialului nupţial de la mijlocul secolului al XX-lea.
Octombrie este luna a opta în Calendarul roman cu început de an la 1 martie şi luna a zecea în Calendarele Iulian (Stilul vechi) şi Gregorian (Stilul nou). Denumirea populară a lunii, Brumărel anunţă primele brume şi apropierea iernii.
• Ziua Recoltei: 3 octombrie 2010, comuna Dârlos, judeţul Sibiu; • Festivalul Verzei: 16 octombrie 2010, localitatea Moşna, judeţul Sibiu; • Participarea Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului“ la emisunea „Dansez pentru tine“- PRO TV: transmisiune în direct, ora 20.30, în cadrul celui de-al 10-lea Sezon
Nu-i uşor drumul până la Retiş, dar e unul ce merită cu siguranţă să fie parcurs. Căci satul emană o stare aparte, iar oamenii cu inima deschisă şi multe cunoştinţe de împărtăşit în domeniul culturii populare tradiţionale.
Câţiva retişeni ne-au fredonat cântări de-ale locului, pe care le redăm, textual, în rândurile de mai jos.
Şezătoarea – obicei popular cu implicaţii pe plan productiv şi socio - cultural a fost practicată pe întreg cuprinsul ţării şi a avut denumiri diferite, în funcţie de zona etnografică: furcărie, torcărie, strânsură, opaiţ, danţ şi focuri.
În rândurile de mai jos vom prezenta aspecte legate de acest obicei din judeţul Sibiu, rezultate în urma proiectului de Cercetare interdisciplinară pe Valea Târnavelor, derulat în anul 2009 de către Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional.
Probabil în învălmăşeala de meşteri şi vizitatori, Ioana Mischiu nu v-a atras atenţia la Târgul Olarilor. Şi poate nu v-au atras atenţia, în mod special, nici blidele ei, toate pictate după tradiţia din Horezu. Şi totuşi, povestea Ioanei Mischiu ar putea să vă incite curiozitatea: ea e olăriţa născută lângă roata olarului.
Apa, fără de care viaţa n-ar fi putut exista a exercitat o adevărată fascinaţie de-a lungul timpului pentru toate civilizaţiile precreştine, indiferent de epoca în care s-au format sau de zona în care au vieţuit.
Ziarist de înaltă ţinută etică şi profesională, conducător de ziare şi reviste (Dreptatea, Tribuna, Răvaşul), scriitor autentic, traducător (a tradus în limba română memorandul Supplex Libellus Valachorum) şi editor (a editat, cu litere latine, Predicile ... lui Grigore Maior), istoric respectat şi orator de elită, preot şi protopop unit al Clujului de altă dată, Ilie Dăianu a fost una dintre personalităţile marcante ale culturii transilvănene de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul - Junii” Sibiu, alături de Casa de Cultură a Municipiului Sibiu, prin reprezentanţi ai junilor tineri (Ceata Junilor), a fost partener la proiectul iniţiat de Asociaţia Culturală din Ormidia, derulat în Cipru, în perioada 3 – 11 septembrie 2010, prin finanţare de la Comisia Europeană.
Comuna Racoviţa, aflată la 27 km de municipiul Sibiu, în zona etnofolclorică Ţara Oltului, a constituit unul dintre punctele calendarului de cercetare pe anul 2010 al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul – Junii” Sibiu
TÂRGUL OLARILOR: 04-05 septembrie 2010, Piaţa Mare din Sibiu: Model de promovare şi conservare a formelor decorative tradiţionale, târgul va găzdui nume reprezentative pentru ceramica tradiţională din România, meşteri olari şi ceramişti autentici.
În drumurile noastre de cercetare în arealul etnofolcloric al judeţului Sibiu, am poposit în comuna Jina, din Mărginimea Sibiului.
De la biserica veche, la dreapta, tot mergi, până se termină casele, şi încep păşunile. Ca într-un basm, cel care are curaj şi continuă, are parte de reuşite. Aşa se face că satul continuă, timid, cu case de-a dreapta şi de-a stânga drumului, s-aşa am ajuns la nr. 359, unde ne aştepta în poartă Maria Murgu.
Fapte similare de folclor sunt răspândite în diverse regiuni geografice mai îndepărtate sau mai apropiate. Despre influenţe şi interferenţe nu se poate vorbi întotdeauna, pentru că uneori faptele de folclor au apărut independent, concomitent sau la distanţă în timp, pe diferite meridiane. Un exemplu în acest sens, este ritualul “bărbieritul mirelui”, întâlnit atât în tradiţiile românilor, turcilor, grecilor, albanezilor, cât şi în cultura beduinilor din Israel. Similitudini ale acestui ritual în culturile română şi arabă au fost observate în programul prezentat de Ansamblul Dawi El Anadil la cea de-a XXXV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor „Cântecele Munţilor”.
Cântece din şezătoare, ritualuri de ghicit ursitul, credinţe legate de naştere şi înmormântare, obiceiuri practicate la marile sărbători religioase – toate sunt nestemate ale culturii tradiţionale pe care noi, referenţii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu, le cautăm în satele din Ţara Oltului, în cadrul unui proiect de cercetare dedicat acestei zone etnofolclorice. Dincolo de faptele de cultură tradiţională avem bucuria să regăsim de fiecare dată înţelepciunea, căldura şi bunăvoinţa oamenilor de la sat. Aşa s-a întâmplat şi miercuri, 18 august 2010, când am mers la Racoviţa pentru o întâlnire cu bătrâni ai satului.
Luna august marchează o mare sărbătoare în calendarul bisericesc şi în cel popular. Este vorba despre Sfânta Maria Mare, prăznuită în fiecare an în ziua de 15 august.
Importanţa deosebită în calendarul bisericesc este subliniată de Postul de două săptămâni ce precede sărbătoarea – al treilea din an - care urmează după postul Paştilor şi cel al Sfinţilor Petru şi Pavel. Este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc şi marchează ziua în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit şi-a adormit, pentru totdeauna, trupul şi sufletul său fiind luate la ceruri de însuşi Iisus Hristos.
• Festivalul Folcloric „Pe Mureş şi pe Târnave”: 01 august 2010, Bazna; • Festivalul de cântec şi joc „Sadule, grădină mândră“: 07-08 august 2010, Sadu; • Zilele culturale ale oraşului Agnita: 07-08 august 2010 • „Sărbătoarea Oierilor“: 15 august 2010, Tilişca: participă ansambluri din Mărginimea Sibiului, Baia de Fier, Polovraci;
Informator: Maria Moldovan, 73 ani – „Mia lu’ Brigadiru” De ce nu vii? De ce nu vii sub salcia ce plânge, Plecată lin pe lacul lucitor ? Să nu lăsăm să treacă anii tineri, bis Că poate mâine-i prea târziu.
Sânt-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sântilie, ca si Sân-George şi Sâmedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin - Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.
În anul 2009, la iniţiativa Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu a apărut, la Editura Techno Media, Sibiu, culegerea "Folclor din Ardeal", semnată de prof. univ. dr. Vasile Ursan.
Tomul XXIII din Studii şi comunicări de etnologie, unicul periodic cu profil etnologic al Academiei Romane, a fost lansat în cadrul Festivalului Internaţional de Folclor „Cântecele Munţilor”. Volumul apare sub coordonarea etnologului Ilie Moise, redactor şef, şi cu finanţarea asigurată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” Sibiu.
• Festivalul „Bujorul de munte”: 3-4 iulie 2010, Gura Râului, festival care îşi propune valorificarea tradiţiilor păstoreşti şi promovarea produselor locale specifice oieritului. • Ziua Arpăşelului - Târgul Producătorilor şi Tradiţiilor Locale: 4 iulie 2010, Arpaşu de Jos, organizat cu ocazia sărbătoririi Zilei Rezervaţiei Naturale Arpăşel din cadrul proiectului “REZERVAŢIA NATURALĂ ARPĂŞEL – O ARIE PROTEJATĂ VALORIZATĂ”;
Anul 2010 este unul productiv, din punct de vedere editorial, pentru cultura tradiţională sibiană. Astfel, sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu, principalul editor al literaturii etnologice sibiene, a apărut în debutul acestui an, la Editura Premier, din Ploieşti, lucrarea Etnomuzicologul ILARION COCIŞIU în vâltoarea destinului. Biografie, jurnal, studii, corespondenţă – semnată de Gherasim Rusu Togan.
Festivalul „Bujorul de munte” coincide cu momentul înfloririi acestei flori – începutul lunii iulie - şi este prilej de sărbătoare şi prezentare a obiceiurilor şi tradiţiilor locale din Gura Râului. Cea de-a VII-a ediţie a festivalului a avut loc în 3-4 iulie.
La început, mama suflă de 3 ori peste capul celui mic şi apoi spune: Deocheatu greu ca pământu Fugi iute ca gându (se spune de 3 ori)
"În ajun de Sânziene sau dimineaţa devreme adunam sânzâienele de pe câmp şi le-mpleteam. Făceam cruci şi le puneam la poartă, da` făceam şi cununi şi le ţâpam pe casă. De cade cununa, zâci că moare omu` ce-o aruncat-o". Aceasta este tradiţia pe care o respectă şi o practică pe 24 iunie localnicii din Slimnic, judeţul Sibiu. Astfel, an de an, la porţile slimnicenilor şi pe crucile din cimitir, flori galbene vestesc Sânzienele şi Naşterea Sfîntului Ioan Botezătorul.
Căpitanul Pe drumul ce vine Din munţii Balcani O fată-ntâlneşte Un domn căpitan.
In traditia populara, luna iulie mai este numita si „cuptor”, datorita caldurilor mari ce o caracterizeaza, dar si pentru ca acum se coace si se strange graul.
„Panoramă folclorică a ţării prin ceea ce are ea mai reprezentativ”. Astfel a fost conceput Festivalul Folcloric „Cântecele Munţilor” la prima sa ediţie. A debutat ca o competiţie interjudeţeană şi astfel în prima ediţie a festivalului au evoluat ansambluri din Neamţ, Iaşi, Suceava, Caraş-Severin, Constanţa, Alba, Braşov, Hunedoara, Gorj, Mureş, Vâlcea, Argeş, Arad, Olt, Cluj şi, bineînţeles, Sibiu.
„Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Sibiu "Cindrelul-Junii" Sibiu va rămâne, de-a pururi, instituţia cea mai apropiată sufletului meu, de care, sentimental vorbind, nu mă voi despărţi niciodată. Din 1972, fără întrerupere, fac parte din consiliul ştiinţific al instituţiei în care mi-am început activitatea; un colectiv mereu primenit unde m-am integrat perfect şi mă simt omul-verigă între generaţiile de ieri şi de astăzi, care încearcă să asigure temelie sănătoasă proiectelor de viitor.
De peste 40 de ani Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale „Cindrelul-Junii” este o prezenţă activă în viaţa comunităţii sibiene, prin evenimentele pe care le organizează. Într-un secol dominat de tehnologiile moderne şi comunicare online, cultura tradiţională poate şi trebuie să fie valorificată şi în mediul internautic.
